ÎNTR-O VIAȚĂ ÎN CARE NU LE POȚI AVEA PE TOATE

Eu și muzeele ne-am certat la Luvru în …2009 cred. Irelevant anul. Ne-am certat urât de tot când coboram pe o scară sub care se afla o mare de statui. Acolo am simțit că mă aflu într-un depozit cultural și am crezut că en-gros înseamnă depreciere. Luvru m-a indignat. M-am simțit ca la mall. Nu știam încotro s-o apuc. Iar Monalisa mi-a dat cea mai cea lecție de amărăciune. Mică și luminată prost pe un zid izolată prin frânghii de o armată de asiatici cu aparate foto pe post de ochelari.

Și așa am trăit până azi. Indignată de muzee. Dar Londra m-a făcut să închei un tratat de pace cu ele. Am văzut fațada mai multor muzee și 2-3 galerii din fiecare. A fost cea mai sănătoasă dietă de muzeu. Iar preferatul meu a fost Charles Dickens Museum pe care nu l-am vizitat. În schimb am băut acolo al doilea cel mai bun cappuccino din Londra pe cea mai… (am voie să scriu mișto? Asta e, arestați-mă pentru uz sărac de cuvinte) …mișto terasă! Poftim.

Unde m-am simțit eu cel mai bine? Lângă o pisică având 7 degete, împăiată, sărind pe un păun (Science Museum). Hipnotizată de mumii împreună cu un grup de puradei (British Museum). Cu ochii mici și suspicioși în dreptul unui ”tablou” alb-negru despre cum în viață plutim în căutarea unor ființe/evenimente cu care suntem compatibili sau cu care vrem să ”punem la cale” de-o ”reacție chimică” (Tate Modern).

blog intr-o viata-pisicablog intr-o viata-pisicablog intr-o viata-pisica       blog intr-o viata tablou tate

Ceea ce vreau să spun e că înainte aveam senzația că dacă e mult, trebuie să merg în fugă și să nu-mi scape nimic. Altfel însemna ineficiență. De fapt, se numește lipsă de pregătire și totală lipsă de selecție.

Adică dacă viața îți pune CEVA MARE ÎN CALE, trebuie să înghiți TOT? Eu zic că orice e mult (mâncare, muzee, sport, televizor, muncă) mai devreme sau mai târziu, te bagă în COMĂ. Nu ai nevoie de tot. Scanează cu sistemul intuitiv (cel mai precis aparat de evaluare) și vei ști exact cât ai de consumat.

Și așa am aflat eu la Londra că Luvrul e cel mai tare muzeu! Pentru că e un exercițiu intens de alegere care te pregătește să îți asumi decizii într-o viață în care nu le poți avea pe toate. 

Leave a comment

Hey, so you decided to leave a comment! That's great. Just fill in the required fields and hit submit. Note that your comment will need to be reviewed before its published.