OBIECTIVE PE HÂRTIE IGIENICĂ

Am o prietenă care în preajma Anului Nou și-a scris obiectivele pentru respectivul an pe hârtie igienică. Oare a prevăzut unde vor ajunge? Nu de-alta, dar spaniolă clar nu a studiat deși cursuri de limbi străine figurau pe hârtia ei. Igienică.

Citeam acum un an undeva că obiectivele nu mai sunt la modă. Se recomandă businessul experimental. În funcție de context, decizi încotro vrei să te îndrepți. Aseară am citit că în loc de obiective trebuie să-ți faci promisiuni care te responsabilizează mai mult și implică onoarea ta.

De-a lungul timpului, de dragul artei aș spune, am întrebat diverși antreprenori dacă au prevăzut unde vor ajunge în urmă cu câțiva ani. ”Da, mi-am setat obiective, dar nu aș fi bănuit că voi ajunge aici”. Cam ăsta era răspunsul general. Nu e nevoie să întrebi un antreprenor ca să-ți spună asta. Întreabă orice om dacă visul lui din copilărie coincide cu ce se întâmplă la maturitate.

Eu nu cred în obiective. Dar cred că sunt necesare. Oricum s-ar numi ele: obiective, promisiuni, vise, procente, scop, misiuni, ai nevoie de ele. Nu se vor împlini, dar te vor ajuta pe tine să te împlinești ca Om. Obiectivele sunt niște iluzii care te îndreaptă spre experiențele de care tu ai nevoie. Nimeni nu visează la o iluzie, ca apoi să o împinească și să devină întruchiparea iluziei. Oamenii nu sunt statici. Sunt în permanentă transformare. Câți ani o să porți acea haină pe care ți-ai dorit-o atât de mult? Suficient timp cât să se decoloreze sau să te plictisească pentru că ai vazut una mai modernă și mai colorată.

Deci. Da. Obiectivele sunt ca hârtia igienică. Necesare.

Share!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on StumbleUponShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someone

Leave a comment

Hey, so you decided to leave a comment! That's great. Just fill in the required fields and hit submit. Note that your comment will need to be reviewed before its published.