Tehnici clasice de marketing politic și personal feminin

”Așa se explică și acest fenomen neobișnuit că, pe de o parte, este foarte adevărat că femeia este împinsă până pe cea mai de jos treaptă a umilinței, iar pe de altă parte, ea domină. Exact ca evreii: așa cum ei, prin forța lor financiară, își răzbună prigonirile la care sunt supuși, tot așa fac și femeile. ”Aha, vreți să fim doar negustori? Prea bine, atunci noi, negustorii, vom pune stăpânire pe voi”, spun evreii. ”Aha, vreți să fim numai un obiect al senzualității? Prea bine, prin această senzualitate vă vom înrobi.” spun femeile. Lipsa de drepturi nu constă în faptul că nu poate să voteze sau să fie judecător – oricum aceste ocupații nu îți aduc nici un fel de drepturi -, ci în faptul că în relațiile sexuale ea nu este egala bărbatului, nu are dreptul să se folosească de bărbat să îl refuze după propria dorință, la fel cum, tot după propria dorință, să își aleagă bărbatul și să nu fie aleasă. Spuneți că așa ceva ar fi oribil. Prea bine! Atunci nici bărbatul să nu aibă aceste drepturi. Acum, femeia este privată de acele drepturi pe care le are bărbatul. Și iată că, pentru a compensa lipsa lor, ea pune accentul pe senzualitate, îl cucerește în așa măsură, încât el o alege doar formal, pentru ca în realitate ea este cea care alege. Și odată însușite aceste mijloace, abuzează de ele și dobândește o putere înspăimântătoare asupra oamenilor.

– Dar unde se manifeastă această putere excepțională? am întrebat eu.

-Unde? Peste tot, în toate. Mergeți prin magazinele din oricare oraș mare. Sunt cu milioanele, nici n-ai cum să-ți dai seama de câtă muncă s-a depus acolo, și mai uitați-vă dacă în nouăzeci la sută din aceste magazine există măcar un obiect pentru uzul bărbaților. Tot luxul vieții este cerut și întreținut de femei. Numărați toate fabricile. Cea mai mare produce podoabe inutile, trăsuri, mobilă, nimicuri pentru femei. Milioane de oameni, generații de sclavi pier trudind ca sclavii în aceste fabrici, doar pentru a asatisface capriciile femeilor. Femeile, ca niște regine, țin captivi ai robiei și ai muncii istovitoare nouăzeci la sută din rasa umană. Și asta doar pentru că au fost umilite și private de drepturi egale cu bărbații. Și iată că se răzbună acționând asupra simțurilor noastre, prinzându-ne în plasa lor. Da, totul pornește de aici. Femeile au făcut din ele însele o armă atât de puternică de acțiune asupra simțurilor, încât bărbatul nu se mai poate purta normal cu o femeie. E suficient ca un bărbat să se apropie de o femeie, că imediat cade victimă farmecului ei și își pierde capul. Înainte mă simțeam stingher, chiar panicat, când vedeam o femeie dichisită, în rochie de bal, dar acum mi-e de-a dreptul groază, văd în ea ceva periculos pentru bărbați, ceva ce contravine legilor și îmi vine să chem poliția, să cer protecție împotriva pericolului, să cer ca obiectul periculos să fie luat de acolo, îndepărtat.

(…) Sunt convins că va veni o vreme, poate foarte curând, când oamenii vor înțelege acest lucru și se vor întreba cum a putut exista o societate în care au fost permise asemenea fapte care tulbură liniștea socială, ca aceste găteli ale trupului care excită simțurile și care li se îngăduie femeilor în lumea noastră.”

Lev Tolstoi – Sonata Kreutzer (1889)

 

La nivel global, venitul industriei vestimentare ajunge anual la aproximativ. $1,200,000,000,000. Nu am răbadare să număr toate zerourile, dar cred că Pozdnîșev (personajul lui Tolstoi din Sonata Kreutzer) ar fi dezamăgit să afle că lucrurile nu prea s-au mai schimbat de la 1889 încoa.

Unele stări de lucruri sunt clasice în sine. 🙂

marti 26 feb 2014

Share!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on StumbleUponShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someone

Leave a comment

Hey, so you decided to leave a comment! That's great. Just fill in the required fields and hit submit. Note that your comment will need to be reviewed before its published.