Ziua 1 – Zbor cu Aurel

Vameș: L’occupation?

Eu: …Sorry?

Vameș: L’occupation?

Eu:….aaaaa PR

Vames: Sorry?

 

Chiar așa. Am ajuns. Prima mea vizită pe continentul african.

A început cu plecăciuni arăbești în cel mai mic avion cu care am zburat. Pe avion l-am botezat …Aurel. Nicio jignire, Aurel Vlaicu. Măcar cineva se gândește la tine.

 avion 1    avion 2

Aurel a zburat nărăvaș și luat de vânt. Norii erau ca spuma de cappuccino. Pot să zic că am sorbit practic cel mai intens cappuccino. Tipa din dreptul meu a sfășiat cutia pe care o găsise pe scaun…În gîndul meu ”Săraca…e nemâncată…”

”Săraca” își căuta dopurile de urechi.

Eu îmi căutam curajul. Se făcuse mic și surd. Îmi crescuseră elice în loc de urechi. Fancy.

Am uitat cum mă cheamă, am uitat că zborul s-a întârziat o oră, am uitat de unde vin și încotro merg.

A fost…intens. Și mai intens decât faptul că practic nu exista delimitare foarte clară între cabina piloților și pasageri, a fost aterizarea. Nu am cuvinte așa că trec direct la ce s-a întâmplat după. Aurel ne-a ”vărsat” direct pe pistă. După ce am coborât ca Madonna dintr-un avion privat, m-am trezit direct pe pistă…La propriu. Oameni și avioane… ”Și acum ce fac?”. Ce să faci? Mergi cu turma de 10 oi, doar n-o să zbori.

În fine. Vamă, verificare bagaj, taxi, hotel.

Tanger. Încerc să găsesc o frază scurtă. Nu există fraze scurte pentru orașul ăsta. Lași acasă toate principiile …rutiere, de confort, gastronomice, turistice etc. Dar în niciun caz să nu-ți lași bărbatul, dacă nu cumva vrei să-ți iei unul de aici. 🙂

Va urma: zebra, pisici, case, piața obor, plajă, spania, ceai de mentă.

tanger peisaj

Share!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on StumbleUponShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someone

Leave a comment

Hey, so you decided to leave a comment! That's great. Just fill in the required fields and hit submit. Note that your comment will need to be reviewed before its published.