Ziua 3 – Între dragoste și ură

Sunt între dragoste și ură cu orașul ăsta.

Cred că europenii se scaldă într-un confort care se întoarce împotriva lor când experimentează alte civilizații. Cu nas sensibil și ochii care încearcă mereu să înghesuie în ochelari estetici tot ce prind, punem ștampila ursuzi, cu prejudecăți sau extaziați la orice pas.

piata este viata 2

Limbi străine

Ne-a chirăit unul aseară în toate limbile. El vrea să fie ghidul nostru. În orice limbă. Mi se pare amuzant pentru că fix ieri citeam că în Izmir te abordează pe limba ta (inclusive rusă!) și mă gândeam așa ”Băi, tată! dar ce intelectuali sunt și turcii ăștia!”.  Nu, domne. Nu sunt intelectuali, sunt descurcăreți și isteți. Și i-aș pune în competiție cu marocanii care ciripesc în ce limbă vrei tu. Ok. Nu română. Încă nu s-a produs minunea. Minunile în principiu sunt dedicate occidentului. (tweet asta)

În fine, trecând peste faptul că nici măcar Non, merci nu mai ajunge ca să-I alungi odată scufundat în medina, per total a fost o seară …de poezie. Poezie de-aia: vers alb cu mesaj bipolar.

piata este viata 3

Piața este viața.

Ando, ia-o pe-asta: o fi piața viața cum zici tu, dar concluzia e că viața e plină de mizerie când suntem prea mulți. Fiecare urla pe unde apuca, mașinile și oamenii mergeau înghesuiți și compacți ca atunci când treci carne prin mașină și faci cârnați. Eram una cu mașinile. M-a apucat brusc tahicardia și dacă puteam aș fi sărit ca Bruce Willis pe mașini. Fiță, domne, fiță. Nu ne mai suportăm la grămadă. Vă spun eu care era explicația: la ăștia nu a ajuns încă Facebook-ul! Oamenii nu se caută pe net, merg să se întâlnească în piață. Piața este Facebook-ul lor. (tweet și pe asta)

salubritatea in Maroc

 

piata este viata 4

Harta nu e utilă în Maroc

Plecasem cu un plan clar și organizat de a vedea o listă eficientă de locuri și obiective turistice (da. așa am vrut să sune! foarte corporatist și eficient). Am desfăcut o singură dată hartă și s-au lipit de noi toți binevoitorii. Eroare! Nu folosiți harta. E ca traversatul. Te copleșesc mulțimile.

Începuse să se însereze. Diverși copilași se lipiseră de noi. Străduțele deveniseră din ce în ce mai strâmte. Mă simțeam ca Elaine din Seinfeld captivă în metrou. https://www.youtube.com/watch?v=VM_vLbQ3_aw

Și totuși cumva ne-am descurcat mai bine fără hartă.  Mai ales când brusc s-a auzit chemarea la rugăciune și străzile au devenit pustii.

drum in mare necropola

Necropola feniciană

Pe o străduță înghesuită am văzut o pată de mare. Dacă tot ne hotăram să ne întoarcem în civilizație, măcar să aruncăm un ochi. Se promitea o panoramă. Și, chiar așa! Superpanoramă! Marea mare! Poze repede! Nu cumva să scufunde vaporul ăla și să nu prindem în poză. Și luminile orașului. Cine știe, se sting și le-am pierdut. Și plaja pentru că nu o mai văzusem de o oră și nu puteam trăi fără ea (!?). Și pietrele ăstea pentru că nu știm ce sunt, dar arată suficient de ciudat ca să le tragem în poză! Și, stai! Mi-a fugit șuvița! Mai fă una! Da, asta e bună, asta mă face mare, șterge-o. Ok. Am tras tot în poză! Inclusiv bieți localnici care veniseră să se roage sau cuplurile romantice. Ok. E o boală, oameni buni! Dar uite poze.

 necropola 

marea

După ce întunericul ne-a convins că suntem prea albi și fusta mea nu e chiar până în pământ ca să fim confundați cu localnici și să ne simțim ca acasă, am plecat. După colț ditamai afișul despre necropola feniciană cu aproape 100 de morminte. Deci pietrele ălea ciudate de fapt erau mormintele. Și mai interesant, oamenii tratau acest cimitir ca pe un spațiu de socializare. Cea mai plină de viață necropolă stă lungită pe malul Mediteranei.

 piatra declaratie de dragoste

Ziua 3, de fapt seara 3 s-a lungit cu drumul de întoarcere, cu un tip foarte insistent care mi-a băgat cu forța trandafirul în geanta. Cu narghilea cu aromă de mentă la etajul 7 și muzică specifică. În dreapta pe geamuri imense ca la cinema: eu și marea într-un singur plan. Eu reflectată, ea efectiv acolo. V-am zis eu că a fost poezie.

narghilea

La final, melcii erau acolo. 

melcii de la colt

Share!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on StumbleUponShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someone

Leave a comment

Hey, so you decided to leave a comment! That's great. Just fill in the required fields and hit submit. Note that your comment will need to be reviewed before its published.